Achiddi chiama a tutti a l’adunanza e spia a Carcanti
lu motivu di la pesti e chiddu cci lu dici.
Achiddi, ca visìa dda mattanza,
un lu sapìa socchi avìa a fari.
Quannu già avìa piersu ogni spiranza,
la dia Jununi vinni ppi cci dari
lu cunsigliu di fari l’adunanza,
votica a puddu un lu putìa firmari
e si pigliava pena di li Greci,
ca jivanu muriennu a deci a deci.
Achiddi manna a li vanniatura
c’ammitanu a li Greci a l’adunanza.
Currinu tutti surdati e superiura,
(e nuddu sta a grattarisi la panza)
ca su tutti di prescia e di primura,
ppi vidiri cchi c’è nni la vilanza.
All’urtimata veni Gaminnuni
ccu na ‘mpunenza e tuttu u cumpagnuni.
Cuomu cci fuoru tutti, si susìu
Achiddi lestu di pedi e viluci.
La genti rispittusa si zittìu
p’ascutarilu e senntinni la vuci.
Un criatu lu scettru cci prujìu
e iddu accumincià a parlari duci:
“Atriti, cca, si criscinu sti lutti,
nni va a finiri ca muriemmu tutti.
E criju ca curnuti e vastuniati
a lu nuosciu paisi nni turnammu
di la guerra e la pesti marturiati
e sulu danni e morti cci accanzammu.
Un profeta divinaturi, oppuru un vati
o sacirdotu lestu nni chiamammu
e si cci spia si c’è un diu arraggiatu
e cuomu voli essiri carmatu.
Po’ essiri ca ccu nautri l’avi Puddu,
ma un lu sacciu siddu je arrabbiatu.
Iddu un talìa nni la facci a nuddu,
quannu di corchedunu je cuntrariatu.
Forsi ca corchi crastagnieddu o puddu
di prumisa ancora un c’ammu datu?
Talè faciemmulu diri a Carcanti
lu sacirdotu ca sta cca davanti.”
Chissu jera lu figliu di Tisturi
Ca ccu li Greci sempri avìa statu.
Jera lu cchiù miegliu divinaturu
ca nni la Grecia tutta fu criatu.
Li cosi presenti passati e futuri
ti li dicìa tutti ‘ntre un hiatu.
Ss’arti cci la ‘mparaju Febu Puddu
e dduocu nun l’annavanzava nuddu.
Carcanti si susìu siddiatu,
davanzi a tutti si misi a trimari:
“Ji lu sacciu cu je lu diu arraggiatu
e cu fu ca lu fici arrabbiari.
Ma nun lu dicu, ca sugnu scantatu
ca chissu mi la po’ fari pagari.
Ca si tratta d’un re assà potenti:
jiddu po’ tutti e ji un puozzu nenti.
Perciò un ci vuogliu jiri nni lu mienzu;
li spaddi mi li vuogliu guarintiri.
Ca siddu è di sicuru cuomi pienzu,
la cosa a schifìu va a finiri.
Lu diu un voli sagrifici o ‘ncienzu:
lu sgarru fattu un si lu po’ tiniri.
Achiddi, di pruteggimi cunsenti,
mannò m’assiettu senza diri nenti.”
“Un ti scantari – cci arrispunni Achiddi –
ca tu si sutta la ma protezioni:
cu ti tocca cci scippu li gariddi,
accussì un ci veni a ‘ntentazioni.
Tu un ti pigliari collira ppi d’iddi,
parla sicuru e senza suggizioni.
Arrivelanni la vuluntà divina
e cu nni sta purtannu a la ruvina.”
Di curaggiu Carcanti si pigliaju
e, senza pila nni la lingua, dici:
“Lu diu Puddu forti s’arrabbiaju
ccu Gaminnuni ca lu sgarru fici
a Grisi, ca la figlia cci nigaju
e lu trattaju umali. Ca nun lici
fari supirchiarii a un sacirdotu,
e cu lu fa je un tintu galiotu.
Lu diu Puddu, ca je assà arraggiatu,
viditi di putirilu carmari..
CCu Grisi, ca je forti siddiatu,
viditi di putirivi sgusari.
E Gaminnuni, ca fu scialaratu,
ora lu sgarru l’av’a riparari.
Sulu accussì lu diu nni lassa
cujeti, e midemma la pesti s’arrassa.
Tu, Gaminnuni, va a la tenna e piglia
la picciuttedda ca ti piacìa.
Mannacci subitu a Grisi so figlia
accumpagnata di na ‘mmascirìa.
Senza pretenniri nudda pariglia,
ca un ti nni tocca ricumpenza a tia.
Ma, ppi risarcimentu di li danni,
cientu vo ‘nsagrificiu tu cci manni.” |